Note de calatorie 2018 – Irlanda, Cork, in cautarea tocanitei irlandeze
Orasul Cork. Suntem in Cork pentru ca vrem sa vedem Castelul Blarney. E vestit pentru piatra Elocventei. Cica daca saruti bolovanul devii…, dar nu, despre pietricica am vorbit deja. Poti sa citesti celalalt blog daca te intereseaza.
Cork, un oras ce probabil s-a industrializat prea repede. Un amestec de vechi si nou, in care vechiul e sufocat de nou.
Suntem pe drum de dimineata. Ne-am cazat intr-un B&B confortabli si frumos decorat. Orasul e cam poluat cu un miros sufocant de gunoi.
Vrem mancare locala, faimoasa tocana irlandeza. Gazda ne spune ca putem merge pe jos, ca strada cu (se pare) multe pub-uri si restaurante cu o varietate de optiuni culinare, este chiar aproape. Asa ca o pornim hotarati cu speranta (eu) de o mancare calda si (Ivan) de o bere rece. Si gasim strada cu pricina chiar repede. Si localuri sunt - unul dupa altul - burger, fish and chips, pub (dar servesc doar bauturi si un miros the whisky si tigara ne urmareste pana afara), o pizzerie, un hotel, restaurant chinezesc, Italian, apoi burger din nou. In sfarsit, la capatul strazii inca un pub. Destul de dragut, aici miroase mancare. Dar lumea asteapta sa fie asezata la masa. Asteptam si noi putin la coada. Nu se intampla nimic, nu vine nimeni, nici chelner, nici receptionera. Sunt plecati undeva in strafundurile pub-ului probabil ocupati cu clientii. Renuntam.
Cativa pasi mai departe, un restaturant Italian dragut, curat, simandicos. Nahh, vrem mancare traditionala irlandeza, mai exact - tocanita!
Continuam sa mergem. Iata, inca un pub. Muzica irlandeza folk, ritmica si placuta. Asta trebuie sa fie.
Dar nu servesc mancare. Bere, whisky si muzica. Toate puternice in aer. Ne intoarcem sa incercam din nou la coada la pub-ul aglomerat. Suntem primii acum dar tot nu vine nimeni sa ne intrebe de sanatate. Apare un receptioner. Da, pot sa gasesc o masa pentru doua persoane (si arunca o privire catre un cuplu asezat langa fereastra). S-ar putea sa dureze cam… o jumatate de ora? Intrebare suspendata. Vrea ca eu sa ii confirm ca cei doi termina de mancat in jumatate de ora? Dar ne pare rau, nu putem astepta. Si continuam sa mergem. Ivan crede ca a vazut un pub pe partea cealalta a strazii.
Si il gasim, si are o lista cu mancare lipita de usa. Sandwichuri – o varietate de te ameteste. Cineva sta la o masa afara si ne imbie, cica au si mancare italiana inauntru. Si e buna de tot. Deja ne e prea foame, si suntem obositi. Intram. Locul e curat si frumos, o crasma traditionala irlandeza si au intr-adevar o lista uriasa de mancare italiana. Comandam berea, o coca cola si paste. Barmanul ne aduce berea, cola, tacamuri si 2 farfurii goale pe care le lasa pe masa. Si asteptam.
Dupa 20 de minute simt ca lesin de foame. Ii spun lui Ivan – astia au plecat in Italia dupa paste.
Langa noi poposeste un domn cu o punga de hartie. Comanda de paste? Ne intreaba domnul. Facem ochii mari, dam din cap ca mutii si punga poposeste pe masa. Ala a crezut ca suntem prost crescuti, din cauza de soc, nici nu am apucat sa ii multumim. Incercam sa inchidem gurile, dar ce miros venea din punga! Divin! Scoatem doua cutii de plastic cu pasta comandata, una cu sos de rosii si cealalta cu un sos de smantana cu ciuperci.
Ivan, imediat ce reuseste sa-si inchida gura cascata, zice:
-Am crezut ca glumesti.
-Pai, si eu am crezut ca glumesc!
Citim doar acum cu litere mici la subsolul meniului – ‘In colaborare cu respectivul restaurant Italian’. Si recunoastem numele restaurantului Italian la care am renuntat sa ne oprim mai bine de o ora in urma.
Mancam direct din cutii si Ivan e incantat sa il informeze pe barman ca l-a scapat de spalat farfurii.
Nota de plata a fost cam piperata, dar mancarea a fost SUPER!
Omul cat traieste invata. Asa am aflat noi ca cele mai bune paste cu sos se fac in Irlanda.
Share this post with friends and family
Author
Yoga Teaching