Calator in Irlanda - 2018 August, Castelul Blarney si Piatra Elocventei, Districtul Cork

Urcam scarile inguste pana la urmatorul nivel, si suntem mandri ca nu ne-am oprit deloc sa ne odihnim si nu gafaim. Aici e inghesuiala mare. Vrem sa ne intoarcem pe unde am venit dar nu e posibil. Altii urca pe aceleasi scari inguste.

Trebuie sa stam la coada pentru afurisita de piatra. La ultimul nivel coada la dreapta pentru piatra (unde turistii sunt fotgrafiati in ipostaze caudate sarutand piatra si primesc si un certificat, sic!) Uite asa am pierdut eu ocazia sa primesc un Certificat Irlandez. La stanga un lant gros cat bratul ne opreste sa o luam spre scarile de iesire cu un semn INTERZIS.

Ivan zice – ‘Hai sa sarim peste lant!’

Eu zic – ‘Nu, ca zice Interzis.’

Ivan zice – ‘Nu vreau sa pup nenorocita de piatra si nici sa astept pe toti astia sa o pupe! Sarim lantul si iesim!’

Cand bratul lung al lui Ivan arata determinat catre semnul verde de iesire doar la cativa pasi, frica de autoritate adanc inradacinata in mine din timpul comunismului se evapora.

Asa ca sarim peste lant si ne indreptam spre scari. Nimeni cu fluiera dupa noi, si ne continuam vizita. Si mai multe scari inguste cu alte nivele. Toaleta in vechiul castel este numita ‘garderob’ si facem cunostinta cu ‘groapa ucigasa’, pe unde se arunca foc si alte chestii fierbinti in capul inamicilor care intra in castel.

Asta e un loc pentru tinut oamenii afara nu sa-i lase inauntru. 

Cateva tinere canadiene discuta animat. Una explica in detaliu cum s-ar lupta cu inamicii, taiat, spintecat si intepat. Ne retragem din camaruta, de vreme ce fata are astfel de ganduri ucigase e mai bine sa tinem distanta. Continuam sa coboram si canadiencele ne urmeaza aproape. Curajoasa razboinca se ofera sa ne faca o poza impreuna. Nu putem sa refuzam, are prea multe idei despre cum sa toace oameni.

Astia suntem noi, cu fetele inghetate de frica.



Ne continuam vizita pe domeniul castelului cu Gradinile Blarney.

Ahh, si ce gradini frate! Le numesc Gradina Otravita sau Gradina Doctorului. Cultivate cu plante otravitoare! Se pare ca erau adevarati maestri in folosirea plantelor otravitoare in medicina si in gatit! De la tutun si mac, la cannabis si alte minuni. Semne avertizante peste tot – “nu mirosi, nu gusta si nu manca” nici una din plante! E o gradina asa de frumoasa si cu toate aromele ce plutesc in aer ne intrebam care din ele miroase asa puternic? Si nu avem curaj sa ne apucam de cules.

Stam la soare si scoatem brosura ca sa citim ce e cu piatra de la Blarney.

Povestea vine de la unul din descendentii celui care a construit castelul Blarney. Mai precis, de la Cormac MacDermod si actiunile sale din timpul Razboiului de Noua Ani. Aristocratia gaelica a refuzat sa se supuna Angliei, si in secret s-au aliat pentru a lupta impotriva reginei. Emisarii Reginei Elisabeta I incercau sa-l convinga pe MacDermod sa accepte autoritatea tronului englez. In schimb lordul irlandez a raspuns reginei cu scrisori magulitoare, si amintindu-i reginei de sacrificiile pe care le-a facut luptand pentru regina, si de loialitatea lui. Isi semna scrisorile ‘de la locuinta mea din Blarney’. Si scrisorile erau desigur un tertip, ca sa amane momentul cand trebuia sa accepte suveranitatea reginei. Bineinteles ca regina a inteles tactica si exasperata de scrisori, la un moment dat a folosit o expresie: ‘Toate astea sunt vorbe goale, nici el nu crede ce spune. Sunt doar vorbe de la Blarney!’

Si uite asa s-a creat un nou cuvant in dictionar ‘blarney’ care inseamna, ‘lingusiri’ si expresia englezeasca ‘All Blarney’ care s-ar traduce ‘vorbe goale’.

Iar piatra? Se spune ca cine saruta piatra devine elocvent si bun la vorba, convingator, lingusitor.

Daca e sa ne luam dupa scrisori, se pare ca seful clanului galic avea ceva talente la vorbire.

Fapt adevarat: pana si Winston Churchill, Ronald Reagan, Mick Jagger and Stan Laurel au sarutat piatra!

Ma intreb daca piatra a devenit faimoasa datorita elocventei stapanului casei sau Cormac MacDermod si-a imbunatatit talentele de lingusitor prin sarutatul pietrei.

Brosura noastra turistica spune: “Oricare ar fi originile sale, puterile Pietrei Blarney – Piatra Elocventei – sunt de netagaduit.”

Chiar asa? Suntem chiar singurii care nu vedem puterea pietrei? Eu cred ca cei care au scris brosura au sarutat piatra si s-au convins singuri ca mitul functioneaza. Si au tot interesul sa convinga pe altii ca e adevarat, ca sa ne faca sa platim inca 6 Euro ca sa mergem sa pupam piatra. In ceea ce ma priveste, cuvintele din brosura sunt… blarney.

A fost on castel frumos cu gradini minunate, legenda si istorie deopotriva, si am petrecut cateva ore in aer liber si am inhalat arome de tot felul de plante ‘medicinale’, si la final ne-a izbit o foame de numa, asa ca ne-am oprit la cafenea pentru briose si ceai.

Fac niste briose in Irlanda, sa te lingi pe degete! Si nu spun vorbe goale.